Demența este o categorie de boli mintale caracterizate prin deteriorare cognitivă, asociată cu un spectru larg de simptome psihice, psihologice și comportamentale. Aceste boli apar pe fondul tulburărilor emoționale puternice și comportamentale, modificărilor de personalitate și a simptomelor psihiatrice, precum apatia și depresia. Demențele afectează atenția, orientarea în spațiu, capacitatea de calcul și de învățare, limbajul, dar și gândirea. Apar cu precădere după vârsta de 65 de ani, riscul de dobândire a unei forme dependență crescând direct proporțional cu înaintarea în vârstă. Cele mai frecvente forme de demență sunt Alzheimer, demența vasculară și Corea Huntington. 

Demența Alzheimer

Inițial greu de sesizat, datorită simptomelor care pot fi lesne trecute cu vederea de membrii familiei ca fiind niște schimbări ușoare de comportament specifice înaintării în vârstă a persoanei afectate, demența Alzheimer progresează în timp, cu efecte diferite de la un om la altul. Oamenii care trăiesc cu boala Alzheimer se confruntă cu dificultăți de scriere, citire și calcule simple, își schimbă rapid dispoziția, pot pierde noțiunea timpului și se pot dezorienta cu ușurință, chiar cu riscul de a se rătăci în locuri cunoscute. Tratamentele medicamentoase existente pentru demența Alzheimer duc la ameliorarea simptomelor și încetinirea evoluției bolii, însă fără să vindece pacientul.

Demența vasculara

A doua după Alzheimer ca și incidență în rândul oamenilor cu demență, această boală apare din cauza reducerii mari a fluxului de sânge în creier, pe fondul unuia sau a mai multor accidente vasculare cerebrale. Cea mai frecventă formă de demență vasculară este cea multi-infarct, cauzată de o serie de accidente vasculare cerebrale minor, care de multe ori trec neobservate.  Când o porțiune din creier nu este irigată cu sânge, chiar și pentru câteva secunde, poate fi afectat cortexul, iar persoana în cauză întâmpină dificultăți de vorbire și de memorie. Tratamentele cele mai indicate în astfel de cazuri sunt cele care reduc riscurile de apariție a unui nou accident vascular cerebral, precum și un stil de viață adecvat.

Coreea Huntington

Botezată cu numele medicului american George Huntington, care i-a făcut cea mai detaliată descriere clinică, boala Huntington este o maladie ereditară rară ce determină distrugerea unor părți din creier, degenerarea unor porțiuni și neutralizarea ireversibilă a neuronilor. Oamenii care trăiesc cu boala Huntington se mișcă rapid și brusc, își pierd o bună parte din abilitățile mentale și prezintă tulburări de personalitate și de comportament. Chiar dacă simptomele coreei Huntington sunt evidente după vârsta de 50 de ani, boala se poate manifesta timpuriu doar dacă a fost preluată de la tată. În aceste cazuri, debutul precoce al coreei se manifestă prin convulsii, rigiditate și regres cognitiv, boala având o evoluție rapidă, cu o durată de circa opt ani.