Această psihoză poate apărea lent sau brusc, sub forma unei nevroze cu debut depresiv, în formă expansivă sau cu caracteristici de demență. Schizofrenia poate fi recunoscută după o serie de simp tome, precum tulburările de gânire, halucinații, inversiuni afective și memorarea informațiilor și trăirilor resimțite.
Schizofrenia simplă.Evoluția acestei boli este lentă. Pacientul se izolează, este tot mai puțin interesat de ce se întâmplă în jurul lui, devine ușor iritabil și, pe fondul „răcirii“ afective, poate fi în conflict cu familia lui. Persoanele care suferă de schizofrenie simplă au deseori senzația că nu mai sunt ca înainte și se înstrăinează de cei apropiați.
Schizofrenia hebefrenică.Acest tip de schizofrenie este unul dintre cele mai grave, deoarece se manifestă în rândul adolescenților și le poate afecta întreaga viață psihică. Oamenii care suferă de schizofrenie hebefrenică au un comportament oscilant și au tendința să săvârșească o serie de fapte cu character antisocial. Aceștia pot fi binedispuși, iar imediat ulterior să se înfurie și să plângă fără motiv. Oamenii care suferă de schizofrenie hebefrenică au idei delirante, cu caracter temporar.
Schizofrenia cata tonică.Se manifestă la pacienții cu vârste de 18-20 de ani printr-o serie de simp tome specifice. Bolnavul stă de multe ori nemișcat, cu privirea fixă și în poziții incomode, fără să se simtă obosit, poate suferi atacuri de catalepsie (rigiditatea bruscă a mușchilor), țipă și prezintă stereotipii motrice și de vorbire. Acest tip de schizofrenie e considerat de specialiști drept situație de urgență atunci când pacientul refuză să mai mănânce.
Schizofrenia paranoidă. Această formă de schizofrenie debutează, de obicei, după vârsta de 30 de ani. Oamenii care suferă de schizofrenie paranoid trăiesc deseori halucinații vizuale și auditive. Aceștia aud șoapte, voci potrivnice care le dictează ce să facă sau au senzația că li se fură gândurile. Interpretează negative mimica oamenilor din jur, se retrage de ceilalți și, în unele cazuri, refuză să mănânce sub pretextul că alimentele ar fi otrăvite. În unele cazuri sunt convinși că reprezintă persoane importante, ori susțin că sunt posedați de forte oculte.
Tristețe fără margini, apatie, iritabilitate spontană, lipsa de energie sunt simptome care ar trebui să dea de gândit oricui. Dacă toate aceste stări sunt prezente timp de peste două săptămâni, putem vorbi despre o depresie. Astfel de tulburări duc de obicei la scăderea capacității de muncă, de studiu, duc la fluctuații mari de apetit, tulburări de somn, sentimente de neputință și chiar gânduri de moarte și suicid.
Depresia psihotică. Este vorba despre o tulburare ce se manifestă prin diverse manii. Subiectul e convins că a săvârșit fapte rele impardonabile, se simte persecutat și poate avea halucinații, atât auditive, cât și vizuale.
Depresia catatonică.Acest tip de depresie poate fi recunoscută printr-un retard psihomotor sau acțiuni excesive, mimici sau imitarea unor cuvinte, fără noimă. Oamenii care suferă de acest tip de depresie au necesită un tratament specific.
Depresia post-traumatică. Este o tulburare ce survine unor traume emoționale foarte puternice și care se caracterizează prin stări persistente de frică și sentimentul de neputință.
Melancolia senilă.Sesizată în special la vârstnici, această formă de depresie se manifestă printr-un sentiment puternic de vinovăție, pierdere în greutate, retard psihomotor, insomnii matinale și, uneori, gânduri suicidale.
Tulburarea distimică. Se manifestă printr-un sentiment predominant de tristețe, pe o durată foarte lungă de timp. Oamenii care suferă de tulburare distimică au insomnii sau stări frecvente de somnolență, se simt epuizați, au o încredere scăzută în propriile puteri și se concentrează cu dificultate.
Tulburarea bipolară. Oamenii care suferă de sindrom bipolar trăiesc stări emoționale opuse. Au momente de depresie care evoluează în stări maniacale manifestate deseori prin impulsivitate, hiperactivitate și lipsa somnului. Fiecare stare poate dura chiar și câteva săptămâni. Printre simptomele specifice sindromului bipolar mai fac parte stima de sine exagerată, vorbirea continuă, focusarea excesivă pe o idee și gândurile suicidale.
Depresia post-partum. Femeile pot suferi de depresie post-partum la scurt timp după ce nasc. Acestea își schimbă dispoziția dintr-un moment în altul, plâng fără motiv, se decid cu greutate, au tulburări de apetit și de somn și au impresia că nu sunt mame bune. Depresia post-partum apare, de obicei, pe fondul unor tulburări afective precedente, când în familia pacientei mai sunt persoane cu probleme de sănătate mintală sau chiar independent de acești factori.
.