Sinuciderea este acțiunea prin care un om își ia viața din propria voință. Acest act implică atât pierderea tragică a vieții acestuia, cât și suferința apropiaților săi. Persoanele care decid să-și pună capăt zilelor au fost, de cele mai multe ori, diagnosticați cu depresie, tulburare bipolară sau fac abuz de droguri sau de alcool. Incidența tentativelor de sinucidere este mai mare decât cea a sinuciderilor finalizate. După o tentativă de sinucidere, persoana respectivă are schimbări bruște de comportament, prezintă dificultăți de concentrare, discută frecvent despre moarte sau dorința de a-și face rău, se simt vinovate și evită întâlnirile cu prietenii.

Înainte de a comite un astfel de gest, oamenii cu gânduri sinucigașe le transmit celor din jur o serie de semnale specifice. Aceștia se simt neajutorați, scriu sau transmit mesaje verbale de adio, se comportă irațional, se simt vinovați sau rușinați, renunță cu ușurință la bunurile proprii, pe care le fac cadou și caută să-și soluționeze disputele sau problemele personale și profesionale. 

Totuși, cu susținerea medicală adecvată, aceste persoane pot depăși momentul critic și pot duce o viață normală.